Informații generale privind obligațiile de cooperare, de raportare, de păstrare a evidențelor sau alte obligații în temeiul Legii privind salariul minim, al Legii privind detașarea lucrătorilor și al Legii privind ocuparea forței de muncă temporară, a căror respectare este verificată de către Administrația Vamală (Autoritatea de Control Financiar al Muncii la Negru), sunt furnizate de către Biroul Central de Informații al Administrației Vamale. Datele de contact sunt:

Biroul Central de Informații
Telefon: 0351 44834-510
E-mail: info.privat@zoll.de
Telefax: 0351 44834-590

De asemenea, puteți obține informații de la linia de asistență telefonică privind salariul minim a Ministerului Federal al Muncii și Afacerilor Sociale la numărul de telefon: 030/60 28 00 28.

Birourile menționate mai sus nu pot oferi consiliere detaliată în cazuri individuale. Dacă aveți nevoie de o astfel de consiliere din cauza unei probleme concrete, puteți apela la un avocat, pe de o parte.
Pe de altă parte, puteți contacta centrele de consiliere ale Asociației Sindicatelor Germane (DGB) „Faire Mobilität”. Utilizați motorul nostru de căutare a centrelor de consiliere, pentru a găsi un centru de consiliere în apropierea dvs.
Punctul central de contact pentru proiect se află la Berlin:

Faire Mobilität
DGB, Keithstr. 1–3, 10787 Berlin
Persoană de contact
Dominique John
E-mail mobilitaet@dgb.de
Telefon (+49) 030 – 21 240 540

Mai multe informații despre proiect găsiți pe internet la: http://www.faire-mobilitaet.de/

Faptul că sunteți lucrător independent sau angajat în cadrul unui raport de muncă nu depinde doar de denumirea din contractul dumneavoastră, ci și de modul în care este structurată și desfășurată activitatea dumneavoastră. Un raport de muncă există dacă o persoană (angajatul) este obligată să presteze o muncă în serviciul unei alte persoane (angajatorul) în dependență personală, în baza unor instrucțiuni și determinată de alte persoane. Dreptul de a emite instrucțiuni se poate referi la conținutul, desfășurarea, momentul și locul desfășurării activității. O persoană este obligată prin instrucțiuni dacă nu este liberă, în esență, să își organizeze munca și să își stabilească programul de lucru. Pentru a determina dacă există un raport de muncă, trebuie să se ia în considerare toate circumstanțele în fiecare caz în parte. Puteți recunoaște că există un raport de muncă, de exemplu, prin următoarele criterii: Executați instrucțiunile partenerului contractual, nu sunteți liber să stabiliți când și unde lucrați, nu aveți un sediu propriu, ci lucrați exclusiv în incinta întreprinderii, în conformitate cu procedurile de lucru ale întreprinderii, aveți un singur client, munca dumneavoastră este facturată la oră. Dacă nu sunteți sigur că există un raport de muncă, solicitați consiliere. Este o mare diferență dacă sunteți angajat sau lucrător independent: În cazul în care se dovedește că sunteți de fapt un angajat, angajatorul trebuie să plătească contribuțiile de asigurări sociale (asigurare de pensie, de îngrijire, de sănătate și de șomaj) pentru perioada anterioară, care ar fi fost în mod normal datorate. De regulă, jumătate din contribuțiile de asigurări sociale sunt deduse din salariul brut al angajatului (contribuții ale angajatului). Iată la ce trebuie să vă așteptați atunci când vă revendicați statutul de angajat. Cu toate acestea, angajatorul poate reține contribuțiile angajatului pentru cel mult ultimele 3 luni. În plus, în calitate de angajat, puteți ulterior să vă revendicați următoarele drepturi față de angajatorului dumneavoastră: dreptul la continuarea plății remunerației în caz de boală, dreptul la concediu de odihnă plătit de minimum 4 săptămâni pe an, protecție împotriva concedierii conform Legii privind protecția împotriva concedierii (KSchG) și, eventual, în temeiul altor dispoziții ale Legii privind protecția împotriva concedierii care se aplică în favoarea femeilor însărcinate și a persoanelor cu handicap grav.

În cazul în care emiteți o factură în calitate de persoană care desfășoară activități independente, aceasta trebuie să conțină următoarele informații: numele și adresa completă a entității comerciale, numele și adresa completă a destinatarului facturii, locul și data, codul dvs. de înregistrare fiscală, numărul consecutiv al facturii cu una sau mai multe serii de numere sau litere sau o combinație pe care o atribuiți o singură dată pentru a identifica factura, domeniul de aplicare al serviciului/activității, suma netă în euro, cota de taxă pe valoare adăugată (impozitul pe cifra de afaceri, de obicei 19 %) și suma impozitului în euro, în cazul scutirii de impozit (dacă nu generați mai mult de 17.500 € pe an din cifra de afaceri), precizați în mod explicit că sunteți scutit de impozit pe cifra de afaceri, data până la care trebuie primit transferul, datele bancare complete și corecte.

În anumite luni câștigul poate fi peste 450 €. Factorul decisiv este ca salariul mediu pe durata activității salariate minore să nu depășească 450 € pe lună sau 5400 € pe an.
Dacă activitatea salariată minoră din exemplul de mai sus durează trei luni, cu o plată lunară de 200 €, 50 € și 550 €, salariul mediu rămâne sub 450 €, respectiv 266,66 € pe lună (200 € + 50 € + 550 € = 800 €): 3).

Cei care au un minijob pot solicita o scutire de la asigurarea de pensie. Cererea se transmite în scris la angajator, care o transmite mai departe la centrala pentru minijob-uri. Dacă centrala pentru minijob-uri nu respinge cererea în termen de o lună, cererea de scutire este aprobată (nu se eliberează o decizie privind scutirea).

Dacă aveți mai multe activități salariate minore, acestea vor fi calculate împreună. Astfel, la fel ca în cazul activității salariate minore, nu puteți depăși câștigul mediu de 450 € pe lună.

Contractul de detașare nu este un contract individual de muncă de sine stătător. Acesta doar completează contractul individual de muncă existent prin stabilirea duratei de muncă în străinătate.
Contractul de detașare ar trebui să stipuleze, de asemenea: ce sarcini trebuie să îndeplinească persoana detașată în străinătate, cui este subordonată acolo, cui trebuie să raporteze, dacă este cazul, cât de mare este remunerația suplimentară pentru munca în străinătate, dacă angajatorul suportă costurile pentru asigurarea suplimentară de sănătate în străinătate sau contribuie la aceste costuri, în ce măsură angajatorul suportă costurile de relocare, costurile de călătorie, costurile de cazare pentru angajat și pentru membrii familiei sale, precum și angajarea ulterioară după întoarcere.