În Germania, există 6 clase de impozitare pentru deducerea impozitului pe venitul din salarii (impozit pe salarii). Aceste clase de impozitare se aplică doar angajaților. Clasa de impozitare determină valoarea impozitului pe venit reținut din salariul dvs. în fiecare lună și plătit de angajatorul dvs. la Administrația Financiară. Deducerea impozitului pe salariu servește drept plată anticipată a impozitului anual pe venit. Deducerea impozitului pe venit este menită să corespundă cât mai exact posibil valorii impozitului pe venit pentru anul respectiv, astfel încât să existe puține obligații de plată sau rambursări restante. Acest lucru se realizează prin clasificarea angajaților în clase de impozitare. Clasele de impozitare reprezintă diferite constelații de statute familiale și distribuții ale veniturilor rezultate din căsătorie sau parteneriat civil. 

În Germania există 6 clase de impozite pentru impozitul pe venitul din salarii (impozitul pe salarii). Clasa de impozitare depinde în special de starea dvs. civilă și, dacă sunteți căsătorit sau trăiți într-un parteneriat civil înregistrat, de distribuția celor două venituri. În unele cazuri puteți alege între diferite clase de impozitare. O clasă de impozitare vi se potrivește cel mai bine dacă reflectă cel mai bine situația dvs. personală (starea civilă și distribuția veniturilor). Iată o prezentare generală:

Clasa de impozitare I ...

... se aplică angajaților singuri, separați, divorțați sau văduvi.

Clasa de impozitare II ...

... se aplică persoanelor singure cu cel puțin un copil în gospodărie. Dacă alegeți clasa de impozitare II, beneficiați de o sumă de scutire de 1.908 € pe an (plus 240 € pentru fiecare copil suplimentar în cadrul procedurii de scutire de impozit). Vi se atribuie clasa de impozitare II doar dacă îndepliniți condițiile legale și depuneți o cerere.

Clasa de impozitare III ...

... poate fi aleasă numai de către angajații care nu sunt separați definitiv, sunt supuși la plata nelimitată a impozitului pe venit, sunt căsătoriți sau trăiesc într-un parteneriat înregistrat. Această clasă de impozitare vă este utilă dacă soțul/soția sau partenerul dvs. nu lucrează sau câștigă mult mai puțin. Dacă optați pentru clasa de impozitare III, iar soțul/soția sau partenerul dvs. este, de asemenea, angajat(ă), el/ea va fi încadrat(ă) în clasa de impozitare V.

Clasa de impozitare IV ...

...este modelul standard pentru angajații care sunt căsătoriți sau trăiesc într-un parteneriat înregistrat. În cazul în care ambii soți sau parteneri câștigă aproximativ aceeași sumă, este potrivită această combinație de clase de impozitare.

Clasa de impozitare V ...

... este echivalentul clasei de impozitare III. În această clasă de impozitare sunt încadrați angajații al/a căror soț/soție sau partener face parte din clasa de impozitare III.

Clasa de impozitare VI ...

... se aplică angajaților care au mai multe raporturi de muncă în același timp și primesc salarii de la mai mulți angajatori. Salariul de la locul de muncă principal este impozitat conform clasei de impozitare de la I la V care vi se potrivește, iar salariul primit ca urmare a unui alt raport de muncă este impozitat conform clasei de impozitare VI. 

Dacă lucrați pe cont propriu sau desfășurați o activitate comercială sau de afaceri în agricultură și silvicultură, impozitul nu se reține automat din venitul dvs. Impozitul se determină retroactiv pe baza declarației fiscale depuse pentru întregul an. Sunteți obligat să depuneți o declarație fiscală atunci când depășiți anumite limite de venit. Pentru a evita o plata ulterioară a unui impozit mare, ar trebui să se facă plăți în avans la Administrația Financiară în cursul anului, în funcție de valoarea impozitului anual preconizat.  

În cazul în care nu mai dețineți documentele referitoare la un număr de identificare fiscală care a fost deja emis, puteți contacta Oficiul Federal Central de Administrare Fiscală. Acest lucru este valabil și în cazul în care numărul de identificare fiscală v-a fost eliberat în timpul unei șederi anterioare în Germania, fiindcă acesta rămâne valabil pe viață.

Pe pagina de internet a Oficiului Federal Central de Administrare Fiscală puteți solicita ca numărul de identificare fiscală să vă fie trimis din nou. De asemenea, puteți suna la numărul de telefon 0049 228 406 1240, de luni până vineri, între orele 08:00 și 16:00, sau puteți solicita informații în scris. Dacă aveți întrebări, vă rugăm să precizați numele, prenumele, adresa completă, data și locul nașterii.

Dacă nu sunteți înregistrat în Germania, dar plătiți totuși impozit în această țară, numărul de identificare fiscală vă va fi atribuit în cadrul procesării declarației privind impozitul pe venit. Numărul de identificare fiscală vi se comunică ulterior în scris. 

Lucrătorii frontalieri/navetiștii frontalieri sunt profesioniști care locuiesc în Germania și fac naveta zilnic la locul de muncă din țările vecine.

Impozitarea lucrătorilor frontalieri
Pentru a evita o sarcină fiscală excesivă pentru lucrătorii frontalieri, există reglementări naționale și așa-numitele convenții pentru evitarea dublei impuneri (DBA) între țările limitrofe. Germania a încheiat chiar și acorduri foarte speciale cu Franța, Austria și Elveția pentru a evita dubla impunere. Puteți găsi convențiile pentru evitarea dublei impuneri pe pagina de internet a Ministerului Federal de Finanțe.

Dacă nu aveți un domiciliu sau o reședință obișnuită în Germania și lucrați aici doar pentru o perioadă de până la 6 luni, de exemplu, ca lucrător sezonier sau în cadrul unei detașări, sunteți, în principiu, supus unei obligații fiscale limitate pentru venitul generat. Acest lucru înseamnă că în Germania trebuie să plătiți impozit doar pentru anumite venituri pe care le obțineți în Germania. Aici intră veniturile din muncă, cum ar fi salariile pentru munca prestată sau utilizată în Germania. Dacă lucrați, de exemplu, pentru un angajator național care își are conducerea în Germania sau pentru un furnizor de forță de muncă temporară străin, angajatorul reține din salariul dvs. impozitul pe salariu și îl plătește la Administrația Financiară. În acest fel, impozitul este considerat ca fiind plătit. Dacă salariul este singura dvs. sursă de venit, de obicei nu este necesară depunerea unei declarații fiscale. În calitate de cetățean al unei țări din UE, al Islandei, al Liechtensteinului sau al Norvegiei cu reședința într-una dintre aceste țări, aveți, de asemenea, posibilitatea de a solicita o evaluare a impozitului pe venit. În acest scop, trebuie să depuneți o declarație privind impozitul pe venit semnată de dvs. Acest lucru are sens, de exemplu, dacă doriți să solicitați deduceri sau dacă dreptul de impozitare în Germania este restricționat de o convenție pentru evitarea dublei impuneri (DBA), adică salariul dvs. poate să nu fie impozitat deloc sau doar într-o măsură limitată în Germania. Puteți afla dacă Germania a încheiat o convenție pentru evitarea dublei impuneri cu țara dvs. de reședință pe pagina de internet a Ministerului Federal de Finanțe. Aici este publicată situația actuală a convențiilor pentru evitarea dublei impuneri și a altor convenții în domeniul fiscal. În plus, pe următoarea pagină de internet puteți găsi informații cu privire la regimul fiscal aplicat salariilor în cadrul convențiilor pentru evitarea dublei impuneri. 

Din momentul în care renunțați la domiciliul sau la reședința obișnuită, sunteți obligat să plătiți impozit în Germania numai pentru veniturile obținute în Germania. În această categorie intră, de exemplu, salariile pentru o activitate desfășurată în Germania și veniturile din închirierea de bunuri imobiliare aflate în Germania. Dacă aveți obligația să depuneți o declarație fiscală sau dacă faceți acest lucru în mod voluntar, venitul respectiv trebuie, de asemenea, declarat. 

Probabil că aveți nevoie de o parte din venitul dvs. pentru cheltuieli legate de muncă, pentru cheltuieli legate de domeniul asigurărilor sociale sau pentru anumite alte obligații. Aceste părți din venitul dvs. nu sunt la libera dvs. dispoziție și, prin urmare, nu ar trebui impozitate. Așadar, la calcularea impozitului pot fi deduse anumite cheltuieli. Astfel se reduce venitul impozabil și sarcina fiscală. Principalele deduceri sunt următoarele:

• Cheltuieli pentru necesități profesionale: Acestea sunt cheltuieli care sunt strâns legate de activitatea profesională. Printre acestea se numără, de exemplu, costurile de depunere a unei candidaturi, costurile pentru îmbrăcămintea de lucru și de serviciu, costurile pentru echipamentul de lucru (de ex. unelte, literatură tehnică, furnituri de birou), cotizațiile sindicale, cheltuielile de deplasare între locul de muncă (primul loc de muncă) și domiciliu sub formă de indemnizație de distanță sau costuri efectiv mai mari pentru transportul în comun, costurile de întreținere a unei gospodării duble.

Sfat: Pentru fiecare angajat sunt luate automat în considerare cheltuieli pentru necesități profesionale în valoare de 1.000 € pe an. În cazul în care cheltuielile pentru necesități profesionale nu depășesc această sumă, nu trebuie să le detaliați și să le justificați. În cazul în care cheltuielile dvs. au depășit suma de 1.000 € pe an, de exemplu, dacă aveți nevoie de o a doua locuință profesională deoarece locul de reședință și locul de muncă sunt diferite (așa-numita „gospodărie dublă”), puteți solicita acest lucru în declarația fiscală.

• Cheltuieli speciale: Acestea sunt, de exemplu, cheltuielile legate de domeniul asigurărilor sociale (contribuții de asigurare de tip pensie), cheltuielile pentru asigurarea suplimentară de pensie și donații.
• Deduceri fiscale pentru persoanele cu copil/copii: Deducerea fiscală pentru copii și alocația pentru nevoia de îngrijire și creștere sau de educație a copilului.
• Costuri excepționale: Acestea sunt cheltuieli care depășesc nivelul obișnuit, pe care contribuabilul le suportă neapărat, adică pe care nu le poate evita. De exemplu, cheltuieli medicale proprii deosebit de mari sau cheltuieli ale contribuabilului pentru întreținerea și formarea profesională a unei alte persoane cu drept de întreținere. 

Veți primi numărul de identificare fiscală format din 11 cifre într-o scrisoare de la Oficiul Federal Central de Administrare Fiscală. Puteți găsi codul fiscal și pe certificatul privind impozitul pe salariu sau pe ultima decizie privind impozitului pe venit. Depuneți în anul următor cererea pentru o declarație de impozit pe venit la Administrația Financiară responsabilă pentru dvs.

Dacă aveți întrebări referitoare la numărul de identificare fiscală, puteți apela Oficiul Federal Central de Administrare Fiscală (Tel. +49 228 406-1240, Lu-Vi între orele 8:00-16:00). 

Utilizarea unui identificator uniform în scopuri fiscale este larg răspândită în statele membre ale UE și corespunde, de asemenea, recomandărilor OCDE privind Taxpayer Identification Number (TIN).
În cadrul schimbului internațional de informații în materie fiscală, numărul de identificare fiscală aduce o îmbunătățire considerabilă în ceea ce privește procesul administrativ. Fără utilizarea unui TIN, identificarea persoanelor este posibilă în principiu, dar presupune un efort suplimentar considerabil, deoarece trebuie transmise numele, adresele, datele și locurile de naștere.

Angajatorul este obligat să elibereze un certificat electronic privind impozitul pe salariu pentru salariile provenite dintr-un loc de muncă cu normă minimă în conformitate cu art. 8 alin. 1 nr. 1 din volumul 4 al Codului Securității Sociale (IV) (mini-job sau așa-numitul loc de muncă de 520 de euro) numai dacă a perceput impozitul pe salariu pe bază de rată forfetară.

În principiu, angajatorul este obligat să trimită certificatele privind impozitul pe salariu ale angajaților săi în format electronic către administrația financiară. Angajatorul trebuie să pună la dispoziția angajaților o copie tipărită a certificatului privind impozitul pe salariu conform modelului oficial sau să îl pună la dispoziție în format electronic.
Veți primi certificatul privind impozitul pe salariu la sfârșitul anului. În majoritatea cazurilor, angajatorul îi trimite angajatului certificatul privind impozitul pe salariu împreună cu primul stat de plată în luna ianuarie sau februarie a anului următor. Dacă nu ați primit certificatul privind impozitul pe salariu, solicitați decontul de la angajatorul dvs. Prin intermediul transmiterii electronice din partea angajatorului, autoritatea fiscală obține toate informațiile referitoare la venitul unui angajat. Acestea includ salariul brut, impozitul pe salariu reținut, sporul de solidaritate, eventual impozitul pentru biserică reținut și contribuțiile la asigurările sociale.

Ar trebui să păstrați versiunea tipărită a certificatului electronic privind impozitul pe salariu până la pensionare, întrucât deciziile pot fi necesare pentru a calcula pensia sau pentru a contesta calculul dreptului la pensie.

Aveți nevoie de certificatul privind impozitul pe salariu pentru declarația de impozit pe venit și, eventual, ca dovadă pentru autoritățile fiscale, Agențiile pentru Prestații Familiale sau alte autorități. Ar trebui să păstrați versiunea tipărită a certificatului electronic privind impozitul pe salariu până la pensionare, întrucât deciziile pot fi necesare pentru a calcula pensia.